Totul pare învăluit în pace, lipsit de zarvă și răutatea din orașele mari. Mă simt în siguranță la orice pas pe care îl fac pentru a mă scufunda și mai mult în natura ce pare că ma iubește. Aici, pare că răul să nu existe. Nu pot vedea decât frumusețea creată de Dumnezeu, un loc in care liniștea, pacea și fericirea domnesc.

Admir fiecare colț de natură care mi se descoperă în fața ochilor, iar dacă aș putea, aș vrea să fac poze cu ochii. Aerul îmi inundă plămânii cu sănătate, iar exercițiile fizice pe care le fac îmi dau impresia că sunt un ursuleț care acum a iesit din hibernare și se dezamorțește.

Aici, nici macar oboseala nu îsi face prezența, indiferent cât de lungi și aventuroase sunt drumețiile sau cât de complexe sunt exercițiile dintr-un antrenament de karate sau de aerobic. Lipsa telefonului nu are cum sa fie simțită, având în vedere că mereu avem câte ceva de făcut. Totul pare de vis…

Am pășit încrezătoare într-un loc aproape neatins de oameni răi, care vor doar să distrugă. Chiar mai bine de atât, am fost întampinată cu multă căldura de către organizatorul Marius Fodoran și de către coordonatorul Andrei Nistor.

Începând cu data de 17 august am descoperit frumusețea din Straja, aflată la o scurtă distanță de orașul Lupeni, situat in județul Hunedoara. Cabana în care am fost găzduiți se află pe Platoul Soarelui (Complex Turistic). Locul de unde ceața atinge pământul, iar norii se coboară la nivelul brazilor.

Chiar după cina gustoasă de la ora 19, am început activitatea printr-o mică încalzire. Am facut jocuri de ștafetă care presupun mult spirit de echipă, energie și mișcare. Seara, pentru a ne cunoaște mai bine, am învățat Activity, un joc interactiv, care iți pune mintea la contribuție.

Diminețile răcoroase începeau cu înviorarea, care iți dezamorțea toți mușchii și te făcea să te simți plin de viață. Pot spune cu toată sinceritatea că toate mic-dejunurile au fost atât de complexe și diversificate, astfel că mai niciodată nu reuseam să mănânc totul!

Fiecare zi era diferită! Făceam jocuri de cunoaștere, la începutul taberei, ajungând că la finalul taberei să formăm echipe în care să avem propria strategie. Am învățat nenumărate jocuri de echipă, însă unul care mi-a plăcut enorm de mult a fost cel în care eram împărțiți în două echipe, iar fiecare trebuia să transporte apă dintr-o găleată mare în alta, prin intermediul unei găleți mai mici. Astfel, am reușit să fim uniți, să ne facem propria strategie, iar mai apoi am și câștigat.

Drumețiile prin păduri sau prin vârfuri de munte au fost de altfel un lucru foarte frumos pentru mine. Mergând prin păduri, am mâncat zmeură și mure. Cascada Lazăru m-a impresionat prin simplitatea ei, dar si prin drumul aventuros de 3 kilometri pe care l-am facut până la ea. Pot spune că am „escaladat” bolovani ți am fost când sus când jos pe drumul îngust și abrupt. În Pensiunea Retezat, am parcurs în decursul a câtorva ore traseul tematic „Pădurea și chiriașii ei”. A fost un drum foarte aventuros , însă ceea ce am putut vedea și ceea ce am aflat întrecea orice obstacol pe care l-am întâlnit. De altfel, drumul a fost și plin de râsete, în grupul nostru alăturânduni-se coordonatorul Benedekfi Istvan. Un peisaj frumos am putut admira și la barajul Valea de Pești.

Niciodată nu am învățat atâtea tipuri de sporturi într-o singură săptămână! Am descoperit cât de ușoare sunt mișcările de Karate și de Taibo, însa cât de greu poate fi aerobicul și fotbalul. Prin sportul pe care l-am făcut în această tabară am reușit să îmi întaresc musculatura și să îmi pun toți mușchii la lucru. Am învățat exerciții de încălzire și de stretching.

Ca în fiecare tabară, a fost și o seară de talente, în care fiecare a încercat să dea tot ce are mai bun! Cei mai buni au și câștigat, printr-un dialog improvizat și o melodie compusă de ei… Am avut parte de râsete și distracție și în acea seară, cam ca în majoritatea serilor. Nici focul de tabară nu s-a sfiit să vină în tabără, ba chiar a venit de doua ori! A fost un foc mare la care toți ne întindeam bețele să ne facem bezele!

În legătură cu mâncarea ce ne-a fost servită, nu pot spune altceva decât complimente bucătrului! Am mâncat cele mai bune supe creme din viața mea, frigărui și grătare. Din fericire am învatat și retețe noi, pe care acum le pot face și singură acasă!

În ziua de 23 august, ultima zi din tabara de aventură, am avut surpriza de a participa la căutarea de comori. O ora plina, în care alergam de sus în jos și de jos în sus, pe o pantă de 100 de metri, abruptă. Cam greu, dar am și câștigat. Iar ca de final, m-am dat și pe tiroliană, în parcul de aventură. O experiență pe care vreau să o retrăiesc.

Am plecat de acasă incărcată cu oboseală si agitată, sperând că voi ajunge într-un loc în care sa mă pot relaxa pe deplin, să mă deconectez de tot, și dorindu-mi să dau câteva kilograme jos. Ei… se pare că asta am și primit. Am revenit acasă extrem de odihnită, sanatoasă, fericită, veselă și cu gândul că am descoperit oameni noi cu care am legat prietenii. Oameni pe care sper să îi voi revedea.

Am căutat, am găsit, am avut încredere și a fost minunat! Recomand cu tot dragul și cu toată încrederea Taberele din Straja. Vei avea ocazia să întâlnești oameni prietenoși, peisaje de vis, și să ai parte de o vacanță minunată!

Cu drag,

Roberta Nica